Episodul 1

     ...paduri cutreieram, ma urcam in copaci si cadeam de acolo. Veneam acasa plin de julituri si cu picioarele pline de sange gratie borcanelor si sticlelor aruncate in derea.

Satul

Satul meu unde m-am nascut, am crescut si apoi l-am parasit pentru 8 ani reintorcandu-ma la el, este situat undeva intre Muntii Dobrogei. Ascuns intr-o groapa si neobservat datorita simplitatii lui. Strabatut de o garla (derea) provenita din izvoare si care se varsa intr-o balta de acumulare, in ani 70-80 satul duduia de chiotul copiilor si veselia satenilor. In anii comunismului aveau loc multe activitati precum hora in amurg, filme la cinematograful din sat si mai tarziu balurile flacailor din sat unde ne mai strecuram si noi tancii abia scapati de tita. Dotat, in ani de atunci cu posta, gradinita si scoala , sfat popular si chiar dispensar deschis zilnic, unde gaseai un antitenanos si un piramidon mai ieftin, satul isi vedea linistit de treaba si viata era frumoasa.

Dereaua

Dereaua este garla mea din fata casei. Dereaua era pentru mine si pentru ceilalti naparstoci de-o seama, mai mici sau mai mari ca mine, cea mai buna prietena de joaca. De la primele raze de soarele primaverii si pana toamna tarziu, dis de dimineata si pana seara tarziu, eram "pe derea".

Se incingeau jocuri intre copii. Ce-i drept eram mai multi atunci. Asa de multi incat trebuia sa fii atent sa prinzi loc in echipa de fotbal cand se dadea cu banul. Cum eram foarte mic si nu stiam "forbal", la alegeri sfarseam mereu prin aplange ca nu am fost ales si o taiam din nou in derea.

La derea ne-am calit. Dereaua ne-a invat sa suferim loviturilor, taieturilor si asprelor lectii ale naturii. Si ale alora mai mari.